tag:blogger.com,1999:blog-73642725796708061362024-03-13T22:25:32.670-07:00scripcarulMitra Samuilhttp://www.blogger.com/profile/17263557354435394721noreply@blogger.comBlogger32125tag:blogger.com,1999:blog-7364272579670806136.post-66226419816960973712009-08-01T12:17:00.001-07:002009-08-01T12:17:53.343-07:00visul in sineAzi noapte-am prins din zbor o pasare de aur<br /><br />si lumea mea de aur se facu...<br /><br />De-atunci sunt doar o vorba spusa intr-o doara<br /><br />fara pamint sorbita de vazduh.<br /><br /><br /><br />Si-nebunesc de trecator ce sunt...<br /><br />Dosite �n rafturile serii<br /><br />Secundele cu trup de �nger<br /><br />se sting in mine ca-ntr-un cimitir,<br /><br />ca �ntr-un z�mbet epitaf<br /><br />a miliarde de iubiri<br /><br /><br /><br />Si-nebunesc de trecator ce sunt<br /><br />Sunt strigat pur, sunt fulger bl�nd<br /><br />Sunt pulbere de cer arz�nd<br /><br />Si trec cu voi dinspre...cuv�nt,<br /><br />�nspre... cuv�ntMitra Samuilhttp://www.blogger.com/profile/17263557354435394721noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7364272579670806136.post-5796492279828242512009-08-01T12:16:00.002-07:002009-08-01T12:17:14.776-07:00virstele vietii spiritualeCredinta poarta in sine un obstacol inerent naturii ei foarte<br />enigmatice."pag.45 exista deci un munte care trebuie mutat cumva in mare.<br />Prapastia mare cit moartea a fost sapata de om prin pacat.<br /><br />Credinta nu este un joc al lui Dumnezeu care se ascunde din orgoliu sau din<br />capriciu pentru ca omul sa sufere abandonul si disperarea, ci este semnul unei<br />alienari. Credinta este luciditatea asupra acestei alienari mai intii si apoi<br />asupra realitatii care exista neschimbata de acest handicap al speciei.<br />Realitatea conditiei lui Dumnezeu a Imparatiei Sale, a caracterului, autoritatii<br />si intentiilor Sale. "<br /><br />Iata de ce "face" Dumnezeu credinta atit de dificila. Cristos a venit si a<br />platit pretul intoarceri noastre, dar viata care ne ramine este un drum posibil<br />[celor "lucizi"] si nu necesar. Ar fi si absurd ca omul sa fie "programat" acum<br />daca n-a fost de la inceputul creatiei sale.<br /><br /><br /><br />Credinta e un dialog -spune Evdokimov - (pag.47) Dar cit de multa liniste ar<br />trebui sa facem (sau sa fie facuta) in jurul noastru pentru ca sa intram in<br />acest dialog. Practic toate virtutile crestine nu urmaresc decit efectul acestei<br />taceri care face posibila participarea noastra la un dialog.<br /><br />Darul este infierea cu conditia sa credem (Ioan 1: 12) si sa strigam impreuna<br />cu Duhul: Ava! Parinte"-Romani 8:15. Deci Duhul care marturiseste ca suntem<br />copiii Sai poate fi contrazis de necredinta noastra care neaga acest lucru.<br />-v.16.<br /><br />.Orice iubire este intotdeauna reciproca"-pag.48<br /><br />Domnul a facut fapta credintei dovedindu-si Iubirea fata de o mireasa ostila<br />si maculata, "i-a alcatuit o zestre din singele Sau, i-a faurit un inel din<br />cuiele rastignirii Sale"<br /><br />Orice s-ar spune ar fi rindul nostru sa declaram si sa facem ceva- traducerea<br />ortodoxa folosita in citatul din Evrei 11:1 suna mai bine decit versiunea<br />Cornilescu "credinta este dovedirea lucrurilor nevazute" Si asta pentru ca ceea<br />ce cautam este imperceptibil prin dimensiune si natura.<br /><br />"Credinta.ca o depasire a ratiunii" -ea spune: "Da-ti marunta ta ratiune<br />(logos) si primesti in schimb Logosul"pag.49<br /><br />Ratiunea umana nu poate fi [evident] instrumentul cunoasterii unui Dumenzeu<br />singular pentru care nu se pot improviza definitii decit cu antropomorfismele<br />omului cazut. (Isaia 46:5)<br /><br />Daca Dumnezeu este singurul argument al existentei Sale inseamna ca credinta<br />nu se inventeaza, ci este un dar." Deci o subiectivitate. Un dar este o<br />libertate, o optiune care exista, latenta. Subiectivitatea noastra poate fi<br />cumparata insa (vezi articolul lui Marius Cruceru)<br /><br />Ce se intimpla apoi? Ne coplesesc cele vazute! Omul este definit de Erosul<br />sau:" Unde este comoara voastra acolo este si inima voastra"-citeaza Evdokimov<br />(pag.51)<br /><br />Cei care experimenteaza nevazutul (Evrei 11:27b-dar si restul capitolului)<br />sunt vizibili si devin un al doilea dar facut de Dumnezeu celorlalti pentru ca<br />ei poarta un Chip de data aceasta vizibil, Chipul dupa care purtam cu totii<br />"nostalgia originilor" (pag.53)Mitra Samuilhttp://www.blogger.com/profile/17263557354435394721noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7364272579670806136.post-12960861864821346122009-08-01T12:16:00.001-07:002009-08-01T12:16:37.821-07:00Impresii de la Evdochimov:1.. Traditia (ca si Biblia in mare masura) nu sunt o revelatie directa ci mai<br />degraba un generator de simboluri, un dictionar de termeni pe care ramine ca<br />inspiratia revelata si un anume context sa le aduca in prezent asa cum lumina nu<br />descopera niciodata toate fatetele unnui diamant ci pozitia sa fata de lumina il<br />descopera si-l actualizeaza mereu.<br />2.. Lectura lui Evdochimov are darul sa fixeze in constinta cititorului<br />inaltimi spontane pe care le-a cunoscut sau le-a intuit fara sa le poata<br />organiza sau retine intr-o experienta de durata sau consecventa altor experiente<br />intelectuale cum ar fi lectura in general sau interactiunea dialogului. Inca o<br />data scrierea mistica poate fi judecata mai lesne dupa consecinte decit dupa<br />criterii literare de stil si continut. Apropo daca ne-ar putea defini cineva<br />genul mistic in literatura as fi curios cum se masoara in tehnica breslei asa<br />ceva.Sa nu -mi spuneti ca ceea ce nu e cit de cit mistic nici nu e literatura.<br />3.. Care este numele tau? Cine esti tu? Evdochimov face analogia extraordinara<br />intre Trupul Domnului care este Una si indracitul din Gadara care nu se putea<br />defini pentru ca erau multi si si-a spus Legiune. Durkheim spune ca orice<br />religie atribuie identitate (identitatea presupune alteritate, identic cu ceva).<br />Sursele acestei identitati sunt sacrul si comunitatea reprezentate spunea el<br />intodeauna printr-un simbol material -valabil atit pentru sacru cit si pentru<br />comunitate. Sa mai deschidem o paranteza si sa spunem ca in crestinism acest<br />"principiu al totemului" este materializat in euharistie. Poate ingrijora pe<br />cineva dar acest principiu identitar este si uniformizator- mai presus decit<br />idealul vreunei democratii constitutionale. Ce s-ar intimpla daca intr-un teanc<br />de bancnote una si-ar permite sa fie mai frumoasa decit alta?(de aceeasi valoare<br />nominala) Adevarul este ca nici pacatosi si neregenerati nu ne simtim bine<br />afisind o falsa identitate (sau fiind echivoci in speranta ca totusi sunt altii<br />mai rai si mai sunt si circumsatantele). "Cita vreme am tacut mi se topeau<br />oasele de gemetele mele necurmate." spune psalmistul. Identitatea (si valoarea<br />lor in ultima instanta) banilor este data de fidelitatea reproducerii si de<br />chipul Cezarului imprimat (dati Cezarului ce este al Cezarului) Care este numele<br />tau deci? Daca ati fi din lume lumea ar iubi ce este al ei.. La Cina Domnului<br />spunem ca isi maninca si isi bea osinda cel ce nu deosebeste Trupul Domnului.<br />Cunoastem oare Chipul Cezarului pe celelate chipuri sau preferam cealata fata a<br />monedei... Aceasta este probabil cea mai grea dintre ispitele pustiei pentru ca<br />depinde de ea identitatea noastra insine si asta face mai mult decit toate<br />faptele bune sau rele.<br />4.. Este uniformitatea de care vorbeam ratiunea liturghiilor prescrise, a<br />tonalitatii neacompaniate si exclusiv gregoriane- tocmai pentru a consfinti<br />renuntarea la competitia sublimului efemer?<br />5.. Se pare ca Dumnezeu adinceste -in imaginatia oamenilor - abisul dintre<br />oameni, ideea de Dumnezeu complica schimburile dintre ei si fara El oameni sunt<br />mai umani, mai rezonabili: "Pina la Dumnezeu te maninca sfintii" . In realitate,<br />fara Dumnezeu nu exista nici o cale durabila si cit de cit eficienta spre<br />ceilalti. Fara acest Mijlocitor -judecata si osinda ne decupeaza nesfirsit din<br />orice comunitate.<br /><br /><br />Mie-mi pare bine ca n-am terminat inca de citit cartea lui Evdochimov, am fost<br />putin plecat din tara dar sunt vami destule si in jurul meu. textul lui<br />Evdochimov este pentru mine fereastra de sus ceva ce-mi calmeaza pulsul si ma<br />ajuta sa ma reconstitui dupa ratia zilnica de traume.Mitra Samuilhttp://www.blogger.com/profile/17263557354435394721noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7364272579670806136.post-14986605309643629212009-08-01T12:15:00.002-07:002009-08-01T12:16:15.126-07:00umbre din cerMa uit la iarba asta pocaita de vint<br />Copacii acestia, crestini curajosi<br />credinciosi locului lor si cuminti,<br />si tot ce mai este pe-aici-<br />stiu ca nu vor spune-un cuvint<br />despre tot ce i-aprins si i-a nfrint<br />i-a hranit si i-a nvins,<br />i-alintat cu cintat de-s acum ca un susur usor,<br />ca o soapta suava de dor.<br /><br />"Sfintii tristi"<br /><br />vierme de stinca<br />vierme de cer<br />vierme de sare<br />vierme de fier<br /><br />vierme de ghiata<br />vierme de (in) viata<br />viermele mortii<br />imi umple tacerea<br />cu soaptele sortii<br />*-*<br /><br />Umbre din cer<br /><br />Tremur de frig pe cintarul Tau<br />Ametit de rusinea goliciunii mele<br />caut in talerul Tau auster un<br />loc ... sa ma tin...sa...<br />m-ascund in balansul acest urias<br />cui sa strig, cui sa spun<br />Ce putin mi-ar lipsi ca sa fiu<br />geamanul umbrei de fiu.Mitra Samuilhttp://www.blogger.com/profile/17263557354435394721noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7364272579670806136.post-18735778346354986652009-08-01T12:15:00.001-07:002009-08-01T12:15:52.657-07:00duminica oricarei seriTu esti duminica oricarei seri,<br />fiecarei priviri spre cruce spre cer,<br />duminca fiecarei secunde,<br />oricarui salut sau taceri,<br />tu esti duminica trecerilor si invierii,<br />Duminica raspunsului negrait<br />a acelei surprinzatoare intilniri...<br />Duminica iesirii din timp<br />in timpi unei melodii<br />care ma soarbe !<br />*-*<br />Dupa ultimul sir de cutremure lumea isi pierduse increderea in orice zidire.<br />Nimeni nu mai voia sa stea inauntru as spune ca iesise atit de ireversibil afara<br />incit nu-si mai recunosteau inauntrul, nu mai puteau privi in sinea lor sa-si<br />traga suflarea si sa se regaseasca... Acoperis sau acoperamint devenise tot una,<br />oameni epuizasera toate conventiile rostite sau imbracate, orice ierarhie se<br />rusina de trecutul ei ca de vraja unui blestem si o febra noua, frenetica ii<br />apucase intr-un iures centrifug- ba, centripet dezradacinind si nimicind orice<br />fiinta, orice volum ca toti si toate sa ramina doar o suprafata, ca o imagine<br />sorbita- si varsata de vortexul infernului poruncind nefiinta. Da, am vazut<br />aceasta deznadejde, cum sa va spun �nu mai speram nimic cind s-a deschis o usa<br />(poate Cineva a clipit) o secunda si am fost sorbit inainte ca ceilalti sa se<br />dezmeticeasca, am fost apucat de un inger si in aceeasi secunda nainte sa ma<br />trezesc (sau poate, sa adorm) am vazut neclintirea Casei si tariilor Tale- da,<br />am vazut chipuri dragi straine de orice spaime abisale si de orice frenezie a<br />vreunei schimbari.<br />*-*<br />Abolirea jucariilor, ca un absolvent al tuturor improvizatiilor submultiple<br />realitatii de la micile idile pina la marile deceptii si tradari, de la succes<br />la infirmitate si batrinete de la marile sperante pina la nerabdarea<br />sinucigasului toate sunt de petrecut, de abolit in asteptarea definitivei<br />intilnirii despre care stim in primul rind ca inseamna o abolire violenta sau<br />inteleapta a tuturor celor ce se pot spune se pot auzi, vedea, numara si asemui.<br />Nimeni nu sta sa-si ia ramas bun la trezire de la personajele cosmarului sau...<br />*-*<br />Dreptul de a vorbi la 25 sau 50 de ani : unii pot spune abia la 50 de ani ceea<br />ce alti spun (si sunt ascultati) la 25. Cei care incep la 25 sunt dependenti de<br />clisee (de obicei) la 50 (sau mai repede) cei care incep la 50 ...ei bine nu va<br />pot spune inca (si poate nu voi putea spune niciodata)... dar Moise este un<br />exemplu fabulos !<br />*-*<br />Multe din afectiunile de care pot suferi oamenii nu pot fi tratate din pacate<br />decit cu o boala...<br />*-*<br />Impresia pe care mi-o lasa capitalistii educati sau occidentali este ca<br />opereaza mereu cu un rest- ca un militar care nu concepe sa dispuna de viata sa<br />decit in ragazuri delimitate precis. Restul este ordine si conformitate. Romanii<br />cu care sunt eu obisnuit opereaza cu tot spectrul lor de valori speculind<br />circumstantial norma mai mult orientundu-se dupa ea decit respectind-o. Ca sa nu<br />vorbim despre marea masa care nu o cunoaste si nu cauta sa o inteleaga, probabil<br />pentru ca prin traditie ea este arbitrara si imprevizibila.<br />*-*<br />Una din cauzele greu de surmontat pentru armonia dintre oameni este raportul lor<br />cu momentul prezent. Unii sunt mai dependenti de trecut altii de viitor. In<br />toate cazurile vorbim bineinteles de imaginatia oamenilor pentru ca daca<br />trecutul si viitorul nu sunt absolut iluzorii, ele sunt percepute in orice caz<br />cu un grad absolut particular de subiectivitate. Subiectivitate care face de<br />nerecunoscut pentru ceilalti caracterul ei de perceptie a trecutului sau<br />viitorului sau a prezentului �real�. De aici gilcealva ! - daca ceva anume ne-ar<br />determina totuşi să pricepem (percepem ) toti prezentul in mod identic<br />s-ar putea acumula incet datele unei constinte comune si am putea invata<br />termenii acestei perceptii ca pe un limbaj relevant si sincronizator.<br />Ce este prezentul, ce este clipa aceasta ? Cit de mult ne putem apropia de ea ?<br />In ce mod descoperirea ei ne resincronizeaza cu ceilalti si cu ora exacta a<br />divinitatii ? Ce este aceasta iluminare, trezire din nesfirsita acumulare de<br />reverii si date subiective ? Cit rau si distorsiune aduc ele relatiei<br />noatre cu ceilalti si structurii noatre identitare ? Cred ca acesta poate fi<br />retinut ca argument pentru functia revelatiei si experientei religioase ca<br />gernerator identitar, ca origine a identitatii. Mai sunt si alte argumente<br />bineinteles.<br />*-*<br />Instrainarea de bun simt si de pudoare are de a face cu instrainarea de Dumnezeu<br />�necredinta care duce la Necredinta, despartirea si moartea survenita la pacatul<br />originar. Omul ramine ca o manusa abandonata si are de optat intre<br />*constientizarea dureroasa a ratarii si lipsei de semnificatie,<br />(fericirile-Mat.5) *anarhie si nihilism sau *mimetism traditional (imbracarea<br />minusei pe bratul unui manechin lipsit de viata)<br />*-*<br />Predica principala a parintilor pentru copii contine lucrurile pe care n-au vrut<br />ei sa le invete de la parintii lor.<br />*-*<br />Metro la metru !Imi imaginez un supermarket (cel mai super) inundat pina sus si<br />pus la fiert. Ce supa dom� le, ce supa...<br />*-*<br />Deci : peste pamintul bunicilor nostri parintii nostri au intins un cer- si<br />acesta a fost pamintul nostru... se poate spune si invers : Peste cerul<br />bunicilor nostri parintii nostri au coborit pamintul si zloata aceea ni s-a<br />parut noua cer...<br />*-*<br />m-ati vazut tremurind<br />furisat pe linga gardul<br />existentei mele ?<br />Se fac operatii grele acolo,<br />Cu briciul, ziua de moarte<br />Nesfirsit se desparte.<br />M-ati vazut sincopat ca o silaba<br />Fortuita in rindul de jos<br />-numitorul comun<br />fara umbra si glas alergind ?<br />Era un o fanfara in clopotul acela<br />cuprins de ghetarul de piatra<br />si eu<br />asteptam pironit<br />doar o soapta,<br />Ati vazut?<br />Galaxii de angosa<br />Mistuite-n papucii de casa...Mitra Samuilhttp://www.blogger.com/profile/17263557354435394721noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7364272579670806136.post-42579569170023818632009-08-01T12:14:00.002-07:002009-08-01T12:15:24.701-07:00scrisulSe poate oare spune ca scrisul este<br /><br />inconsecventa pagini albe<br /><br />care, prea fragila pentru lumea ei,<br /><br />nu isi poate depasi experientele si<br /><br />ele ii ramin, i se impun si imprima<br /><br />(asemenea unor cicatrici partial lizibile)<br /><br />povestile altora ?<br /><br />Probabil ca fiecare culoare are pretul ei pentru libertate,<br /><br />poate ca orice scris maculeaza ceva.<br /><br />Poate ca magna clocotind ne-ar ierta<br /><br />cutezanta de-a scrie,<br /><br />si-ar pemite � perimetrul � nostru<br /><br />cum muntii isi permit o boare, lacrima de granit<br /><br />� de la viata spre viata �<br /><br />un infinit, intre doua vecii.<br /><br />(sa citesti si sa scrii)<br /><br />Desigur, daca am scrie pe apa -<br /><br />scufundindu-ne - noi insine,<br /><br />ne mai supravietuind experientei,<br /><br />unindu-ne cu victima noastra intr-un destin.<br /><br />poate pestii de aur ar licarii tacuti mai apoi,<br /><br />pe sub ape<br /><br />ca niste legende visate de toti<br /><br />la persoana intii.<br /><br /><br /><br />Patinam alfabetul pe un lac inghetat<br /><br />- ce este scrisul de fapt ?Mitra Samuilhttp://www.blogger.com/profile/17263557354435394721noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7364272579670806136.post-53291133020659027672009-08-01T12:14:00.001-07:002009-08-01T12:14:41.197-07:00scripcaStafia muta si inofensiva<br /><br />Sta linga drum ca un copac care nu mai<br /><br />danseaza cu nimeni,<br /><br />nu mai tresare stingher la nici o<br /><br />caravana, la nici o<br /><br />cavalcada<br /><br />Incendiile apusului nu-i mai<br /><br />dijmuiesc nici o lacrima.<br /><br />Copacul ciung si inorog<br /><br />nici nu mai poate exista- de fapt,<br /><br />vorbeam despre stafii-<br /><br />dar sta acolo nemiscat:<br /><br />Apocalipsa lipsa<br /><br />Stafia trista e "un dat".<br /><br />Pe care Noe l-a taiat<br /><br />Sa-si faca-n ploaie barca lui<br /><br />Iar mai apoi, cind lacrimile s-au zvintat<br /><br />Ne-nduplecat de linga drum<br /><br />Copacul s-a mai rastignit odat"<br /><br />In scripca muta de acumMitra Samuilhttp://www.blogger.com/profile/17263557354435394721noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7364272579670806136.post-66148607137770351592009-08-01T12:13:00.002-07:002009-08-01T12:14:02.732-07:00salutari din vacanţa!Paradisul<br /><br />e orbul care noaptea asta a visat o stea,<br /><br />Niciodata n-a vazut o zare, o umbra- ceva...<br /><br />Dar noaptea asta a visat- o stea,<br /><br />O pasare de foc si la lumina ei<br /><br />Un val, leganind rasaritul acesta plapind<br /><br />ca un licurici fara pret scornind din neant dimineti.<br /><br />Paradisul,<br /><br />E orbul meu de neoprit,<br /><br />Care-a visat, care-a visat un Chip,<br /><br />(vacarmul unei lumi intregi din care n-a-nteles nimic e iadul care l-a orbit)<br /><br />Dar noaptea, noaptea cu sarutul ei<br /><br />Il soarbe-n al treilea rai...<br /><br /><br /><br />Stiu ca zimbiti dar eu v-am spus-<br /><br />De ce mi-e orbul fara grai.Mitra Samuilhttp://www.blogger.com/profile/17263557354435394721noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7364272579670806136.post-31331546816952649192009-08-01T12:13:00.001-07:002009-08-01T12:13:29.387-07:00profu' de cinicaDaca e sa interpretam ce spune ap. Pavel despre casatorie - ea este, in mare,<br />dedicata partii nejertfite din noi (pentru a fi jertfite sau consumate), dupa<br />cum Biserica este mediul partii noastre jertfite.<br />*-*<br />MaNelu lingusea o piramida<br />Tacut si candid ca un pui<br />Visa ca marea si batrina caramida<br />Sa-si mute umbra-n palma lui<br />Naluca de granit, cu<br />Simburele putrezit in vintre<br />Induiosata se-nvoi cuminte<br />Dar Soarele neintrebind pe nimeni<br />Isi dete slava tuturor<br />Pastrindu-si umbra pentru sine.<br /><br />Insinuanta<br />Moarte ambulanta<br />Cu nimbul tau de farsa eleganta<br />Tu tie iti inchini<br />obolul meschin<br />MaNelu<br />blestemu<br />Strecurat pe sub usa<br />la orice festin<br />*-*<br />Cu totii traim mai multe biografii paralele - Moise, de pilda, intr-una dintre<br />ale sale, a lovit o data si s-a facut bine peste 40 de ani, cind a mai lovit o<br />data i- a fost fatal pentru ca a murit din asta. Dumneavoastra cum stati cu<br />datul?Mitra Samuilhttp://www.blogger.com/profile/17263557354435394721noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7364272579670806136.post-34406730244069081852009-08-01T12:12:00.001-07:002009-08-01T12:12:56.446-07:00nocturnaBaciul<br /><br /><br /><br />Stai printre gindurile mele<br /><br />Cum statea Daniel in groapa cu lei<br /><br />Ramii printre clipele mele, printre vise<br /><br />Naluci si furtuni, dorinti de nebun<br /><br />Nemiscat te rog sa astepti<br /><br />Somnul acestor fiare<br /><br />Cristoase, numai pacea Ta<br /><br />Se'nfiripa din ierburi amare<br /><br />Mai tare ca dangatul mortii<br /><br />Hohotind peste mari si mariri<br /><br />Revarsat in tenebrele mintii,<br /><br />Purtat pretutindeni in ghiare<br /><br />Ca o duhoare de fiare<br /><br />Numai Tu sa veghezi cum priveghea Cuvintul<br /><br />Intiul neant,<br /><br />Te rog sa m-astepti cum un strajer asteapta dimineata<br /><br />Nu este mult de la sarpe la miel<br /><br />Te rog sa mai stai<br /><br />pina'n zorii promisului rai<br /><br />Cind leii vor paste smeriti printre psalmi<br /><br /><br /><br />Toate curg, toate mor, toate-apun<br /><br />Dar Te rog, Tu sa stai!Mitra Samuilhttp://www.blogger.com/profile/17263557354435394721noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7364272579670806136.post-5403443406341995842009-08-01T12:11:00.000-07:002009-08-01T12:12:30.701-07:00muntele din pantof sau cealalta treimeEternitatea este ca lucrurile scumpe si frumoase laolalta cu cele josnice si<br />urite, cele gratuite si prea multe din cele ce nu se pot vinde sau cumpara vor<br />fi petrolul si gazele unei lumi viitoare. In amurgul ei, ea le va descoperii<br />premonitoriu utilitatea si le va folosi pentru propriul salt in Eternitate. Asta<br />este Eternitatea- propriul sau combustibil.<br /><br /><br /><br />Pina cind<br /><br />soarele va ramine simbol<br /><br />Si poamele sa vor face zurgalai ori talangi<br /><br />Clopotind in copaci impietriti<br /><br />Pina cind<br /><br />popi si papi inoxidabili zgiriind amintirea<br /><br />Ca o coaja de piine linga verbul < infrint ><br /><br />Pina cind<br /><br />ultima soapta isi va ajunge din urma propriul gind<br /><br />Pina cind<br /><br />muntii cei falnici in ochi<br /><br />Pulbere vor ramine adusa de vint<br /><br />Pina cind<br /><br />numai Tu secera-vei iubire din<br /><br />Negrul pamint<br /><br /><br /><br />*-*<br /><br />muntele din pantof sau cealalta treime<br /><br /><br /><br />Rar se intimpla ca o cometa sa-si inghita coada dar cind acest lucru se intimpla<br />- se naste un inel de logodna. Deci, o treime de ingeri cazuti, o treime<br />credinciosi din Iubire.<br /><br />De fapt as fi vrut sa stiu ceva despre celalta treime, treimea a doua, treimea<br />de ingeri ai iubirilor ratate oarecum inocent pe care va trebui s-o impartim in<br />trei (cum si-a impartit Nichita pusca). Asta va fi mereu cea mai greu de inteles<br />treime si de altfel singura pe care o tot numaram. Vocatia lor inexplicabila<br />complica toata geometria cu o ploaie de vopsea absurda. Nu cred ca ingerii astia<br />cad, eu cred ca aluneca, picotind mereu imprastie cosmare. Probabil fara sa<br />vrea- prezenta lor e fier la busola. Credeti-ma : sunt cei mai ignorati sau se<br />pune in dreptul lor ceva de mintuiala, (antropomorfic) cum ar fi : Deficit de<br />comunicare, defazaj temporal/spatial un fel de contra-inspiratie, o enclava a<br />sinelui (inainte de eclozare) o competitie mioapa pentru initiativa, o pripa<br />intretinuta, un calambur in pustie si tot asa., oricine-ar mai putea insira<br />fapte sau nume aici. Ei bine, aceste sincope si ezitari absolut trecatoare vreau<br />sa le reclam aici- nu este drept sa scape nenumiti ingerii acestor ursiteMitra Samuilhttp://www.blogger.com/profile/17263557354435394721noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7364272579670806136.post-68262491511254052212009-08-01T12:10:00.002-07:002009-08-01T12:11:47.873-07:00martorul tacutPOST<br /><br />Consusbstantierea este ca<br />Fecioara a fost martirizata de<br />apartinatori-<br />Post modern adica post mortem.<br />Se facea ca, fara de prihana<br />fata-<br />Pierduta in candoarea ei fu<br />declarata<br />Clinic moarta.<br />Cum va spuneam- vreo citva insi<br />Hraneau acuma parti din ea<br />Si era perla-n rostul lor<br />Pacatul viu n-o atingea dar<br />o n'gropa<br />Ca pe-o stafie 'ntr-un ulcior.Mitra Samuilhttp://www.blogger.com/profile/17263557354435394721noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7364272579670806136.post-8454536520483018142009-08-01T12:10:00.001-07:002009-08-01T12:10:42.513-07:00Jurnal - pagina de serviciuDoamne stau aici pe cheltuiala Ta, nu ma da ochilor si gindurilor mele, nu ma<br />parasi printre dorintele mele, destul m-au hacuit si m-au umplut de singe...<br />Destul m-au sters si m-au micsorat in regresia unei copilarii inverse,<br />contestindu-ma pina la nimic, exact aceste facultati care ar fi trebuit sa ma<br />ridice in picioare. De ce sa renunti la planurile Tale si la fagaduintele (mai<br />pesus de cuvinte) pe care mi le-ai aratat cu atita bunatate Tu care esti<br />neinfrint, neumilit si nerefuzat niciodata in Iubirea Ta !<br /><br />*-*<br /><br />Incertitudinea ca pedeapsa pentru toate pacatele mele...<br /><br />*-*<br /><br />Viata ca o singura ascensiune ca o singura frenezie. Toti cei care s-au adunat<br />intr-o singura cauza intr-un singur vis -care n-avea cum sa nu-i ignore pe<br />ceilalti sau macar valorile lor traditionale intr-o radicala si atemporala<br />revolutie ' postmoderna "- absorbiti de o implozie interioara, exploratoare si<br />imploratoare, cultivind orice detaliu al eu-lui lor, exhibind orice simtire,<br />fara teama, fara rezerve, fara preocupare pentru consecinte, fara semene sau<br />puncte cardinale, orbecaind ca un unicelular spre ziua de miinie, spre<br />urmatoarea fraza, inviind la fiecare pas din neanturile oricarui labirint sau<br />cimitir, toti care au trait astfel de la Moise la Cristos sau Hitler au<br />polarizat si revolutionat lumea intr-o competitie care nu le-a apartinut<br />niciodata pentru ca datele de start si final erau mai importante decit<br />caracterul si capacitatile lor . Instinctul imi spune ca acesta norma,<br />exceptionala pina acum, va fi norma de supravietuire in viitor cind datele de<br />start si de final ale tuturor ne vor prescrie fara optiune un astfel de destin,<br />cu un singur angajament personal si imprescriptibil cu o singura stea si o<br />singura noapte. Incinsi intr-o miscare brwoniana oameni zilei de miine nu vor<br />mai putea fi guvernati sau cuprinsi decit intr-o singura piesa a carui final<br />vulcanic si escatologic va incepe deodata in toate suflarile vieti pe Pamint.<br /><br />Ce este mai mare deci trecutul (cu traditii, pedagogia istoriei, sedimentele si<br />cutumele culturale) sau Viitorul?<br /><br />Exista o sintagma pentru aceasta dilemma fara iesire? Uneori putem sa ne alegem<br />zeii pe care sa-I veneram dar trecutul (adica datele de start si final) nu-l mai<br />poate alege nici un muritor.<br /><br />*-*<br /><br />Inspiratia este capacitatea de a intra in dialog cu cititorii in momentul in<br />care scrii -sau inainte de aceast moment.<br /><br />*-*<br /><br />Celor neseriosi, Domnul le da probleme serioase.<br /><br />*-*<br /><br />Ma tem, oare pina cind, de cea ce sunt si de Cel ce Esti.<br /><br />*-*<br /><br />Inainte de a fi cunoscuti dupa nume suntem cunoscuti de Domnul dar si de oameni<br />prin altii. Prin cei cunoscuti mai dinainte, prin ceea ce suntem prin jertfa sau<br />ratacirea lor, suntem cunoscuti prin cei ce ne recomanda activ si prin cei ce<br />ne contrazic. Ce fel de dusmani sunt cei de care ne-am invrednicit? Ce fel de<br />prieteni? Ce argumente au cei ce (ne) vorbesc si ce spera ei?<br /><br />*-*<br /><br />Dumenzeu ne vorbeste prin puterea si mijloacele pe care ni le-a dat ca sa facem<br />ce este bine.<br /><br />*-*<br /><br />Daca moartea inseamna despartire ma intreb daca printre noi nu cumva este mai<br />multa moarte decit viata.in sensul ca dezbinarea dintre frati este mai dominanta<br />decit ceea ce ii uneste constient si de buna voie (ca dragostea).<br /><br />*-*<br /><br />sunt un om echilibrat - in sensul ca am pierdut cit am cistigat.<br /><br />*-*<br /><br />N-am cum separa in text diferitele momente cind imi vine sa-mi scrijelesc un<br />jurnal "explicativ" asa ca voi tot schimba fontii. Schimbarea este pina la urma<br />singurul motiv pentru care scriu. Deci care e schimbarea de consemnat?<br /><br />Trebuie sa admit pina la urma ca timpul are, poate avea un aport in maturizarea<br />noastra, oricit de straniu intre celelelalte daruri cu care nu ne putem mindri<br />pur si simplu pentru ca le-am primit si nu le-am obtinut, maturitatea mi se pare<br />o virtualizare a fondului realitatii care nu te mai lasa la discretia pasiunii<br />si impulsurilor si te scoate din miopia ta facindu-te capabil sa evaluezi<br />circumstantele si eliberindu-te de propria gravitatie. Virsta incepe sa mi se<br />para un drum spre multe fagaduinte si iata-ma iarasi (pentru a cita ora in<br />viata?)ca un copil depasit de cadourile primite prea complicate pentru a le<br />stapini, prea fascinante pentru a le parasi. si cine si-ar putea parasi vista si<br />pentru cit timp?-oricit de obosit ar fi la un moment dat de discernamintul<br />dobindit.<br /><br />Nu te bizui pe slabiciunea, pacatele, neputinta sau pe prostia chiar a celui ce<br />se roaga - pentru ca Dunmezeul lui stie sa rida de tine mai eficace decit este<br />sigurata dispretului tau.<br /><br />*-*<br /><br />Mai intii Domnul m-a luat din lut apoi din mine insumi<br /><br />*-*<br /><br />"Poate ca farmecul si candoarea involuntara a tinerilor are un temei in<br />lacrimile nesterse, in suferinta oarba a parintilor. Poate ca exista o relatie<br />cuantica a eticii universale care ne face interdependenti ca un nesfirsit proces<br />moral care-si traieste sentintele deodata cu libertatea. Cuvintele nu acopar<br />poate, decit rarele spatii goale dintre suferinta si iubire, dintre uitare si<br />renastere, rasparul imperceptibil dintre doua batai de inima a Universului<br />nostru "constient".Mitra Samuilhttp://www.blogger.com/profile/17263557354435394721noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7364272579670806136.post-55366588243890534262009-08-01T12:09:00.001-07:002009-08-01T12:09:47.920-07:00ganduri de pe floppy AA uri sau a iubi pe cineva este capacitatea spontana de a-l explora dintr-o<br />privire.<br />*-*<br />Sentimentul de inadecvare a barcii lui Noe intr-o lume inalta si arida.<br />Probabil sunt si exemple mai tari decit acesta dar la Noe dureaza si nu este<br />involuntar ci omul isi face si-si poarta crucea (ca pe un chivot al<br />sperantei, ca pe un sicriu al desartaciunii sale)<br />*-*<br />Ceea ce dezgrop in lectura ma dezgroapa in egala masura.<br />*-*<br />O, de-as putea sa Te ascult asa cum am eu nevoie sa fiu ascultat de Tine !<br />*-*<br />Ma simt ca un avion care a fost si baie si atelier de cizmarit si restaurant<br />si tribunal si stafie si gradina zoo (adica cusca de ciine) si submarin<br />gonflabil numai avion n-a apucat sa fie pentu ca desi este alimentat n-a<br />gasit pista si partile lui componente nu s-au armonizat niciodata in aceasta<br />mistuitoare ascensiune. Oare ce lipseste unui obiect ca sa devina verb<br />(zbor) ?<br />*-*<br />Paharul meu este plin de da peste el.intilnirea cu Dumnezeu este si<br />sarbatoatrea limitelor noastre, petrecerea sinelui pe un drum fara<br />intoarcere esteMitra Samuilhttp://www.blogger.com/profile/17263557354435394721noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7364272579670806136.post-46284875523112524452009-08-01T12:08:00.002-07:002009-08-01T12:09:02.130-07:00floarea patrataVoi sunteti lumina lumii- Matei 5 :14<br /><br />Viata ca aventura a unei raze de lumina trimisa sa travesrseze zilnic o padure<br />de oglinzi. Tot felul de trimiteri, driblinguri, paranteze si divagatii te<br />sustrag drumului tau pentru ca oglinda este in primul rind un obstacol si nu un<br />amplificator sau un martor lucid. Toate aceste ricosari dor si te consuma - este<br />sufletul tau, zborul visat, ingerul salvator de sperante ranit printre cioburile<br />acestui labirint , pina la apus cind ai incendiat toata padurea, crunt vamuit,<br />abia tirind scinteia vaga, restul unei infime proporti, iata scapi intr-un nou<br />rasarit.<br /><br />Desigur, numai infrintii au amintiri dar ceva retii pina la urma si nu mai poti<br />uita cum nu ti-ai putea uita drumul si tinta : oglinda care te infrunta curmezis<br />dintre toate opunindu-te tie, aruncind in tine cu imaginea si conturul (un fel<br />de suma) tau, reprimindu-te si trimitindu-te inapoi la nimicul din care ai<br />indraznit. Cel mai banal, consecvent si inxpugnabil obstacol, oglinda-n care<br />Domnul vrea mereu sa bata-un cui din rastignirea Lui.Mitra Samuilhttp://www.blogger.com/profile/17263557354435394721noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7364272579670806136.post-67178663950991931852009-08-01T12:08:00.001-07:002009-08-01T12:08:34.452-07:00închinareInchinare<br /><br /><br /><br />Locului Sfant pe care Moise<br /><br />l-a calcat descult<br /><br />ii cer iertarea smerit;<br /><br />Pamantului sfant care m-a nascut<br /><br />rupandu-ma din sine generos<br /><br />si mi-a schimbat chipurile pe rand<br /><br />ca banii vachi ce nu mai aveau cautare,<br /><br />ii cer acum, intors cu fata spre el,<br /><br />indurare,<br /><br />pentru tot ce-am framantat<br /><br />si strivit nepasator<br /><br />cautand jocul acela de para<br /><br />nemuritor<br /><br />ma aplec si ma rog<br /><br />pana-oi fi<br /><br />rug de foc.Mitra Samuilhttp://www.blogger.com/profile/17263557354435394721noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7364272579670806136.post-64584664418239012009-08-01T12:07:00.000-07:002009-08-01T12:08:07.070-07:00epilogul unei spovedaniiToate inconsecventele si paradoxurile din relatia mea cu Dumnezeu le regasesc<br />intr-o forma explicita in relatiile mele cu oamenii. Ceea ce inseamna ca pacea<br />cu Dumnezeu temeinica si definitiva ar trebui sa insemne pacea cu toti oamenii<br />(cel putin)!<br /><br />Pacatul meu nu loveste deci zidul orb si arbitrar al unor porunci ci natura si<br />esenta unei Prezente virtuatle si alsolute, singura Prezenta independenta si<br />obiectiva din Univers.Conflictul cu Ea implica conflictul cu mine si cu toate<br />aspectele Creatiei . Cum as putea sa mai am pace? Pe cine m-as putea supara ?Mitra Samuilhttp://www.blogger.com/profile/17263557354435394721noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7364272579670806136.post-67794676855016860652009-08-01T12:06:00.000-07:002009-08-01T12:07:21.999-07:00drumul spre casaUn om de zapada care la origine era un pahar de lacrimi resentimentare avind si<br />ghinionul unui egoism in expansiune (dupa cum se vede) -iata-l insurat cu o<br />doamna de zapada (de gheata, ma rog) care la origine era o citronada. <<br />Expansiunea > li s-a tras de la o falsa imagine de sine si de la alte acumulari<br />de himere si frustrare. Ce parere ar putea sa aiba un astfel de cuplu despre <<br />incalzirea globala > despre iminenta unei maxime < confluente > cu pretul unei<br />maxime demistificari ?<br /><br />*-*<br /><br />Cit esti tinar esti prezentat dupa parinti, mai pe urma dupa copii, nici n-ai<br />putea fi cunoscut mai bine altfel.<br /><br />*-*<br /><br />Dragostea este cind Dumnezeu se ascunde in cineva care nu te cunoaste.<br /><br />*-*<br /><br />Avem nevoie de ceilalati pentru ca fiecare om are in sine o parte a paradisului<br />pierdut si singura noastra sansa de a-l reconstitui este sa cistigam<br />participarea daruita a tuturor (citor mai multi) printr-o participare daruita.<br />Sa va spun ca si infernul este risipit in toti si intr-o partasie dezlantuita<br />oamenii pot reconstitui si intruchipa infernul ? O sa-mi spuneti ca fac<br />politica. Exact asta si fac dar ma straduiesc sa o fac pentru un mandat mai lung<br />decit noptile unei legislaturi.<br /><br /><br /><br />*-*<br /><br />Locuiesc fintina unui telescop, ma rog, telescopul unei fintini.Distanta de la<br />apa la stele, de la mine la apa sau de la mine la mine insami este truda<br />intregii mele vieti.<br /><br />*-*<br /><br />Este un truism ca "oglinda nu mai e ce-a fost cindva"? Ei bine, nici moartea nu<br />mai e ce-a fost . Era un ghem de ate, si pareri inodate cu panglici si<br />nesfirsite liane sordide si constipate, impletite cu filigrame si salcii<br />plingatoare, manusa unui miriapod tesuta ( "in chip tainic") din matasa broastei<br />ca un pintec ce-a inghtit toate literele si semnele pamintului crescind ca<br />plamada "a"-sfintitului.<br /><br />Moartea este de fapt, dragilor, o suma a umbrelor, un templu al fanteziei<br />ironice ce-si trimite ingerii sa schimbe locul cu noi intr-un dans balans care<br />ne deconspira. Un inger care ne hiperbolizeaza toate trasaturile in chip ideal<br />si fabulos, un sinonim despagubitor pentru toate asteptarile, nostalgiile si<br />ratarile noastre (uneori agatam copiilor nostri acesta imagine: a revansei<br />noastre).Toate chipurile si identitatile noastre sunt aproximative pina la raza<br />ei care ne surprinde (ne "imortalizeaza"- nu-i asa?) precis si definitiv. Cred<br />ca am mai spus si alta data: moartea este suprema identificare a omului cu sine<br />insasi, un Sine refuzat , interzis si reprimat intotdeauna pina in clipa<br />desavirsirii fiecaruia.Mitra Samuilhttp://www.blogger.com/profile/17263557354435394721noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7364272579670806136.post-17622170780074567482009-08-01T12:05:00.002-07:002009-08-01T12:06:48.994-07:00DorDoamne,<br /><br />de nazuinta acestor vulcani Te rog sa Te induri...<br /><br />n-au facut niciodata ceva bun:<br /><br />un vers rezonabil,<br /><br />macar un cuvint n-au rostit,<br /><br />sa-i poata lumea citi,<br /><br />sa-i puna cineva intr-un raft<br /><br />sa si-i poata cineva aminti inimplator.<br /><br />Domesticiti ca un mormint<br /><br />n-au fost<br /><br />decit o clipa gloria numelui lor<br /><br />Codri, pasuni, ape, zapezi<br /><br />coplesesc ochiul uscat,<br /><br />samsonul uitat,<br /><br />al acestei mocnite dureri.<br /><br /><br />Bilbiiti si inoportuni<br /><br />ei au stricat mereu<br /><br />toate tacerile cu subinteles,<br /><br />toate podurile zidite intre zile<br /><br />din saruturi si flori iscusite.<br /><br />-dar eu Te rog pentru dorul lor,<br /><br />vulcanii mei cei stinsi,<br /><br />ei stiu ceva despre toate acestea<br /><br />cand surzi si orbi isi rabda paranteza lor<br /><br />Cu ploaia dantuind a singe si foc<br /><br />Doamne ce sus s-ar ridica,<br /><br />Ce vesnici pasi -<br /><br />stiu sa faca aceste mocnite dorinti.<br /><br />De dedeparte venind<br /><br />sa strapunga opintit<br /><br />ogorul in care cresc amagiri si dureri<br /><br />(intr-o noima - de-a valma)<br /><br />scoarta si planul tuturor "planurilor" de fapt.<br /><br />(Cine ar fi banuit ca ele cresc din nepasarea vulcanilor?)<br /><br />Zboruri promise, eroi abisali sub fragilul covor<br /><br />Si doarme atata aur pur in vorba lor...<br /><br />Doamne, Ziua<br /><br />in care soarele rasare din Pamint. ce inceput .<br /><br />Mormitele pe care stam de le-ai trezi,<br /><br />uitat, ascuns, nedreptatit,<br /><br />aur amar arzind in zarea luminilor dintii<br /><br />s-ar bucura de Umbra Ta.<br /><br />Doamne ,<br /><br />de nazuinta acestor vulcani sa Te 'nduri,<br /><br />macar acum cind fructul tuturor s-a copt<br /><br />si-orfanda ni s-ar cuveni sa-Ti fim<br /><br />cu ceruri si pamint cu tot.Mitra Samuilhttp://www.blogger.com/profile/17263557354435394721noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7364272579670806136.post-66393237221053057502009-08-01T12:05:00.001-07:002009-08-01T12:05:44.904-07:00Impostorul"In ziua dintii a saptamini"<br /><br />Arunca-ti pe fata un zimbet<br /><br />Sa nu ti se vada la templu<br /><br />Sinistru si neingenuchiat<br /><br />Scheletul<br /><br />Prea intelept sa mai cunosti bucuria<br /><br />Glazurat* cum esti: suride<br /><br />Nu este nimeni interesat de subrisul tau<br /><br />Oare cind si de ce te-ai facut sinucigas de meserie?<br /><br />Uitat in provincialismul intelectului si neiubirii<br /><br />Mort de plictiseala<br /><br />- incerci sa uiti ca ti-au luat licenta de emisie<br /><br />si bunul simt le spune tuturor<br /><br />ca ai datorii mari la stat<br /><br />Deci ar cam trebui sa stai<br /><br />Sa te opresti si sa cauti cit de cit<br /><br />un temei pentru suris<br /><br />-umilindu-te printre jucariile celorlalti<br /><br />Pierdut cumva printre slugi: impostorul!<br /><br />-poate Stapinul va scapa si peste tine<br /><br />haina unei bucurii mari si senine,<br /><br />cit cerul.Mitra Samuilhttp://www.blogger.com/profile/17263557354435394721noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7364272579670806136.post-78601014678173671762009-08-01T12:04:00.000-07:002009-08-01T12:05:19.525-07:00despre întrupare" nascuti nu din singe, nici din voia firi lor nici din voia vreunui om ci din<br />Dumnezeu."<br /><br />Suntem intrupati, nascuti din Dumnezeu ca niste fapturi noi si inca o data<br />suntem intrupati adica parte din Trupul lui Cristos, "botezati de un singur Duh<br />ca sa alcatuim un singur Trup."<br /><br /><br /><br />Obsesia de a fi in esenta un aspect al altei personalitati care are printre<br />ipostazele ei nenumarate si aspecte cu iz de mort pirdute in savoarea celorlalte<br />mirosuri si sugestii...<br /><br />Poate fi umilitor sa te stii parte din grimasa cuiva , un factor tranzitoriu si<br />ocazional pierdut intr-o claviatura infinita.<br /><br />Dar daca, intimplator tocmai tu esti aspectul cu iz de mort chemat in dansul<br />unei iubiri totale . Dar daca tu esti cel nenumit, osindit la necunoastere<br />(adica sa nu cunosti si sa nu fii cunoscut) si ai fost botezat si constrins in<br />puterile unui metabolism despersonalizator?<br /><br />"Domesticit" in firea unui Dumnezeu cu mult mai mare decit universal speciei<br />tale subterane cum ai putea sa regreti sau sa-ti amintesti macar dureroasa ta<br />metamorfoza numai pentru ca nenumarate aspecte ale personalitatii tale<br />-defrisate, topite, alungate ca fantasmele copilariei au fost silite sa cedeze<br />locul unui alt anotimp.Mitra Samuilhttp://www.blogger.com/profile/17263557354435394721noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7364272579670806136.post-27026644758334038062009-08-01T12:03:00.000-07:002009-08-01T12:04:11.421-07:00desertuş ca desertCa sa mori fara ca "trupul sa-ti moara" - este suficient ca sa-ti fie luate,<br />sa-ti dispara obiectele idealuriolr tale asa cum se face nevazut un iepure alb<br />in zapada. Sa fii un pictor care nu-si pierde vazul ci noima lucrurilor vizibile<br />se pierde, se neantizeaza ; nu tu mori ci lumea ta carteziana, nu prin spatiu si<br />timp cit prin bunul simt si comunicarea intr-o solidaritate a destinului si<br />conditiei comune. Aceasta suspendare porneste ciclul in viata unei seminte ca un<br />asfintit care fara sa promita nimic isi ingroapa povestile intr-o distilerie cu<br />arome din ce in ce mai tari.<br /><br />Conjugati si declinati la toate modurile si cazurile ne pierdem in cor subiectul<br />cu propozitie cu tot in vacarmul unui Babel de colaje aleatorii. Asa se<br />plamuieste linistea ! " Nu va voi lasa orfani Ma voi intoarce la voi " . Doamne,<br />Te rog vino singur de data aceasta.<br /><br />*_*<br /><br />Cred ca am descoperit cel mai important argument al modestiei cu care sunt<br />dator. Raul esential incomparabil cu tot ce este rau in jurul meu -vine din<br />mine. Mai mult, am convingerea ca raul putin, pe care il percep in jurul meu nu<br />este altceva decit proiectarea criteriului meu corupt, un ecou al sinelui meu<br />failibil. Ma gindesc la sarcofagul de beton al Cernobilului ca la o anologie<br />pentru moartea Domnului Isus care imi poate, singura, imbraca infirmitatea<br />otravitoare si ma poate face o prezenta acceptabila intre ceilalti.Mitra Samuilhttp://www.blogger.com/profile/17263557354435394721noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7364272579670806136.post-31055882124072568482009-08-01T12:01:00.000-07:002009-08-01T12:02:43.536-07:00declaratie tie!Sub cerul faptelor mele,<br /><br />- Tu singur stii unde locuiesc-<br /><br />Ingropat pina in git in sufletul meu<br /><br />ma ascund de rusine exact in ziua nuntii noastre,<br /><br />oricum te-as numi<br /><br />nu te cunosc,<br /><br />osindit cum sunt la cuvinte,<br /><br />numiti cum vreti aceasta asteptare:<br /><br />viata nu e -<br /><br />doar poveste,<br /><br />povestea celor o mie si una<br /><br />de morti,<br /><br />adica povestea celor o mie si una<br /><br />neizbutite invieri,<br /><br />promise fiecare cumva,<br /><br />intr-o sigura suma<br /><br />ca o singura zi de fulgere,<br /><br />povestea unui soare nenascut<br /><br />ingropat de rusine in sufletul meu.<br /><br />*-*<br /><br />Iubirea depaseste credinta ; pentru credinta autentica este suficient sa crezi<br />fara vedere. Iubirea are nevoie de testul vederii. Sa vedem. daca mai iubesti<br />dupa ce vezi sau in ciuda a ceea ce vezi.<br /><br />Iubirea te scoate din rindul lumii -ca la moarte : vin toti sa te vada, sa se<br />mire, sa te petreaca, probabil de la asta vine cuvintul "mire", ei se mira ca tu<br />iubesti intr-atit. Vin ca la mort sa te vada cum o stergi, cum iesi din coloana<br />cum declari ca te legi, ca te negi, ca ai gasit o poteca'n abis, un ocean<br />despre care toti au amintiri.Si ei au umblat in miini (destul de mult pentru<br />alura lor) unii mai umbla si acum : ii cunosti usor, pentru ca ei nu-ti zimbesc<br />de sus cu ochi prevestitori din cumpanarea cumpatata a celor pe picioarele lor,<br />firesti, dezmeticiti, dezvatati. Cei ce umbla in miini furati de o gravitatie<br />inversa abia daca ating ceva, ca un sunet, trec, ca o umbra pe care n-o agata<br />nimic, un vint, un duh despre care nu stii de unde vine si de ce, nici ce l-a<br />stirnit nici pina cind. Petrec si ei pe cineva, pe cind sunt petrecuti ? Eu nu<br />mai pot sa merg cu voi, cuvintele n-au mers niciodata mai departe. Va iubesc,<br />vreau sa zic, de aici incepe.Mitra Samuilhttp://www.blogger.com/profile/17263557354435394721noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7364272579670806136.post-59202795647413611522009-08-01T11:59:00.000-07:002009-08-01T12:01:45.725-07:00consideratii mioapeSe pare ca virtualizarea Bisericii vii si nevazute ca ansamblu este din ce in ce<br />mai dificila. Bunaoara ap. Pavel ar fi avut probabil probleme daca ar fi vrut sa<br />devina un lider local si chiar daca s-ar fi putut impune undeva n-ar fi rezistat<br />mai mult de unul doua mandate (ma refer la bisericile fondate de el). Omul este<br />metafora Universului si este nevoie de multe generatii pentru a ilustra o<br />metafora a Divinitatii, metafora care se vrea o Analogie de fapt. Fie ca suntem<br />prea eterogeni, prea mindrii, prea imperfecti se pare ca avem nevoie de mai<br />multe elemente decit poate da o generatie ca sa ne gasim locul intr-un ansamblu<br />armonic ca Trupul viu si etern a lui Cristos. Revin la Pavel care are desigur<br />loc in Fiinta Bisericii dar greu l-ar putea asimila vreuna din bisericile locale<br />pe care le cunosc eu.<br /><br />*_*<br /><br />ma amuz găndindu-ma la felul in care o traducere gresita a unei teorii<br />(oare)care ar putea salva lumea sau macar criza ei de sens, morala si<br />certitudini; topica resorturilor si resurselor ei ultime la capriciul unei<br />virgule pe care nu se gaseste nimeni s-o puna gresit - dar nu oricum ci gresit<br />asa cum este toata existenta noastra: vag-sublim-ridicola, fatalitatea unui<br />lapsus, naivitatea subtila, firul de praf in vazul uriasului, gresala aceea<br />delicata ca o ironie amabila care ne frustreaza in ultima secunda de premiul<br />cunoasterii si al adevarului. Toata lumea stie ca nu suntem departe; ne mai<br />lipseste o gresala fericita (felix culpa), o eroare candida strecurata in somnul<br />manos din preajma morti cind ne vom dumiri ca viata n-a fost decit o gluma, la<br />distanta unei mici greseli de pacea intelesurilor divine.Mitra Samuilhttp://www.blogger.com/profile/17263557354435394721noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7364272579670806136.post-35443169490698909952009-08-01T11:55:00.000-07:002009-08-01T11:56:22.476-07:00cloziiuna si ...intimitateaLa 11km de pamint deasupra turmelor de nori cu spinarile plecate poti fi un<br />inger sau o idee. Pamintul isusi se arata rar ca o fantoma asa ca te simti mai<br />degraba in gravitatia soarelui care, singur masoara ce se mai poate din<br />necuprinsul fascinant al vederii. Jucariile care plutesc lasind in urma dire<br />albe sunt vecini de calatorie, alte avioane ce-si vad de drum care incotro dar<br />observi o vreme un punct ce nu lasa nici o urma si pare sa tinteasca avionul<br />tau, naiv cum te stii nu insisti pentru ca oricum nu esti familiarizat cu astfel<br />de vectori si atipesti resemnat. O rumoare de neliniste a celorlati te trezeste<br />deodata. Asta chiar e ceva, pare tot mai limpede ca asteroidul care intuneca<br />jumatate de avion nu poate fi evitat, el vine de undeva din stinga, din spate si<br />ne va ajunge in curind. Pare ca umple repede intregul cer si simti ca o astfel<br />de coliziune nu a mai imaginat nimeni vreodata. Cel mai ciudat dintre toate este<br />reactia avionului care nu trepideaza si se comporta de parca nici o turbulenta<br />sau curent nu i-ar ameninta navigarea. Intradevar asteroidul are o atmosfera<br />densa care incetineste lent zborul avionului si aterizam pe nesimtite, ca un<br />copil furat de-un somn copilaresc in bratele tatului sau. Abia apoi se va<br />dovedi ca asteroidul nu fusese o planeta oarecare ci una coplesitoare, Pamintul<br />nostru abia daca s-ar invrednici sa fie un fir de praf pe o plaja a sa. Ce s-a<br />facut cu voi, nu pot sti .Au trecut mii de ani de cind am pornit sa dam un prim<br />ocol si iata ca suntem abia la inceput ba chiar ni se pare ca aceasta lume nu<br />poate avea nici o margine inafara noastra.<br /><br />Nu se poate asa ceva, nu pot exista dimensiuni si scale atit de imense care sa<br />descalifice in aceasta proportie tot ce stim si tot ce putem noi pricepe (ar<br />spune cineva). O asemenea surpriza nu se poate sa nu se anunte cumva. Vedeti,<br />tocmai aceasta este concluzia mea pe care uite - o livrez dinainte: daca exista<br />o asemenea dimnesiune ea poate furniza o asemenea surpriza. Norma relatiei cu o<br />asemenea dimensiune este imprvizibilul si surpriza absoluta si nu coerenta cu<br />natura intelegerii noastre..<br /><br />Poate ca e doar preambulul unei profetii, un vis sau o dorinta, o intuitie, -<br />oricum ar fi, tine de noua mea virsta sa nu mai numar posibilele sanse sau<br />elanuri ale trecutului sa nu mai fiu furat de mari fagaduinte sau izbinzi eroice<br />sau in orice caz de urgentele profitabile ale prezentului ci un astru imens si<br />minunat imi ridica ochii din ce mai frecvent ca o chemare care abia daca ma mai<br />ingaduie printre jucariile si capriciile acestei sorti sarace.<br /><br /><br />*-*<br /><br />Analogia dintre compensarea poluarii genetice si compensarea constintelor morale<br />: informatia compromisa este corectata reciproc de gene care sunt toate diferit<br />imperfecte (in sectoare diferite). Moral exista sansa ca in comunitate (sau in<br />cuplu) sa se reconstitue modelul ideal cu conditia (iile): -sa existe suficienta<br />memorie originala, numitor comun (intentie si mediu) si o empatie suficient<br />exersata (ca sa nu spun Dragoste). Modelul rezultat este singurul cu sanse reale<br />in lupta crestina (confruntarea infernului si cautarea lui Dumnezeu). Forta<br />comuniunii in asta consta de fapt in puterea de a regenera imperfectiunile<br />noastre si de a ne deschide spre prezenta Lui Dumnezeu. Starea de singuratate<br />este un handicap implicat de conditia cazuta a omului. Domnul insa a vazut ca<br />omul ne era implinit singur chiar inainte de cadere. Ce motive avem sa fim<br />(crestini) mizantropi (pentru ca toti suntem, macar cite putin, macar uneori?).-<br />Competitia, aroganta, experientele anterioare (traumatizante, pentru ca<br />intimitatea presupune un risc cert) procesul de acumulare a unei pozitii mai<br />convenabile, exigente intelectuale, de clasa, virsta, cultura etc. Cristos era<br />Fiul lui Dumnezeu si a socotit ca merita sa fructifice cioburile si fragmentele<br />speciei noastre intemeind-o din nou. Tu ce alternativa ai?- incerci sa<br />intemeiezi si tu una dupa chipul tau? Comunisti si nazisti sunt ultimi<br />investitori extravaganti care si-au propus asa ceva dar mai intii si-au cautat<br />si ei companie.Mitra Samuilhttp://www.blogger.com/profile/17263557354435394721noreply@blogger.com0