Uitat ca un pistrui pe fata unui cimitir oceanic.
*-*
Suprema degradare (mai mare decit pacatul daca aceasta nu e Pacat) este
renuntarea la Iubire, consecinta aproape logica este sinuciderea sau
pervertirea.
De fapt, ce iubim? Reprezentarea unui principiu divin simetric, sinonim sau
proxim? N-as putea spune in ce fel predilectia noastra ne prelungeste
identitatea dar stiu ca pentru maturi secventele acestor principii sunt mai
ample tinzind spre perceperea intregului: " Botezul in Trupul Domnului". Noi
insine devenind o metafora a intregului pe masura ce depasim, stricam "obrocul"
predilectiei, al particularului.
*-*Cuantica moralei- "o aripa de fluture filfiine intr-o parte a lumii si in
celalta parte ea isca un taifun."
Exista o "digestie" morala globala, integrata?- are ea nevoie de paradoxuri si
antiteze? Un echilibru moral de intretinut la scala speciei? Sau doar a
Bisericii? Ce se intimpla cu granita dintre paradigme atunci cind apar trezirile
spirituale? "Suntem noi sare pentru lumea aceasta?"- intreaba poetul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu