Colindul Stelelor

Stiti cum sunt stelele- vin si pleaca. Cine mai crede in mos Craciun? Cine mai
crede in Stele mesager? O noua stea- "gaura-n cer". La cit de ocupati suntem...
Ar fi ca si cum ai mai crede in puterea copilariei tale de a te birui inca odata
dovedindu-te mic nestiutor naiv,coplesit de nevolnicii si sperante. O noua stea
- de unde sa mai gasesti un cer nou pentru ea, de unde sa mai adaugi un vers la
nesfirsita sorcova a vietii si mai ales cu ce puteri sa pornesti la drum, cu ce
sa te incalti pornind spre stele. O daca v-as mai putea crede o data! ce tinar
as fi daca as mai putea gasi iubire cit pustiul!
Calare departe pribegind printre tilharii lacomi, agonizind de sete printre
profitorii batjocoritori -sa fii sarada lor ca Don Quijote si zemflemit de toti
drumetii neputind cumpara nimanui credinta ca stelele vorbesc si tu esti pe drum
spre cerul nou al unei stele...
Cam asta ar fi taina care ne va face mai sobri mai experimentati, mai siguri pe
judecatile si armele noastre sau ne va toarce la cintec de leagan in somnul unei
Iubiri ca pe-un ecou colindind nesfirsit de veghe inceputurilor.
Irod si magii te vor strafulgera si-n acest an ca un meridian ce taie poate
ultima felie a lumii impartind-o zilei si noptii, copiilor si frigului inert.
Cine ar crede (la viteza cu care mergem -fascinati intr-un fel sau altul de noi
insine) ca intr-o zi trecutul va inghiti intr-o clipa viitorul - ca bratele unui
prunc le va cuprinde iuresul intr-o geografie simpla ca zimbetul unei stele in
somnul Iubirii.
Credeti-ma, in cerul meu de unde vin steaua se vede ca un chip - e fata
Domnului, si -aud acolo nesfirsit ceruri de stele, un cor mai mare decit fapta
Universului, un singur Cuvint cautindu-si sinonimul printre noi.
Aprinde Doamne stele mii pe fata negrului nostru pamint, chipurile chipului Tau,
ca sfera unei lacrimi oglindind sa-si vada cerul nunta -si-adormind sa-si nasca
vesnicia printre noi.