Impresii de la Evdochimov:

1.. Traditia (ca si Biblia in mare masura) nu sunt o revelatie directa ci mai
degraba un generator de simboluri, un dictionar de termeni pe care ramine ca
inspiratia revelata si un anume context sa le aduca in prezent asa cum lumina nu
descopera niciodata toate fatetele unnui diamant ci pozitia sa fata de lumina il
descopera si-l actualizeaza mereu.
2.. Lectura lui Evdochimov are darul sa fixeze in constinta cititorului
inaltimi spontane pe care le-a cunoscut sau le-a intuit fara sa le poata
organiza sau retine intr-o experienta de durata sau consecventa altor experiente
intelectuale cum ar fi lectura in general sau interactiunea dialogului. Inca o
data scrierea mistica poate fi judecata mai lesne dupa consecinte decit dupa
criterii literare de stil si continut. Apropo daca ne-ar putea defini cineva
genul mistic in literatura as fi curios cum se masoara in tehnica breslei asa
ceva.Sa nu -mi spuneti ca ceea ce nu e cit de cit mistic nici nu e literatura.
3.. Care este numele tau? Cine esti tu? Evdochimov face analogia extraordinara
intre Trupul Domnului care este Una si indracitul din Gadara care nu se putea
defini pentru ca erau multi si si-a spus Legiune. Durkheim spune ca orice
religie atribuie identitate (identitatea presupune alteritate, identic cu ceva).
Sursele acestei identitati sunt sacrul si comunitatea reprezentate spunea el
intodeauna printr-un simbol material -valabil atit pentru sacru cit si pentru
comunitate. Sa mai deschidem o paranteza si sa spunem ca in crestinism acest
"principiu al totemului" este materializat in euharistie. Poate ingrijora pe
cineva dar acest principiu identitar este si uniformizator- mai presus decit
idealul vreunei democratii constitutionale. Ce s-ar intimpla daca intr-un teanc
de bancnote una si-ar permite sa fie mai frumoasa decit alta?(de aceeasi valoare
nominala) Adevarul este ca nici pacatosi si neregenerati nu ne simtim bine
afisind o falsa identitate (sau fiind echivoci in speranta ca totusi sunt altii
mai rai si mai sunt si circumsatantele). "Cita vreme am tacut mi se topeau
oasele de gemetele mele necurmate." spune psalmistul. Identitatea (si valoarea
lor in ultima instanta) banilor este data de fidelitatea reproducerii si de
chipul Cezarului imprimat (dati Cezarului ce este al Cezarului) Care este numele
tau deci? Daca ati fi din lume lumea ar iubi ce este al ei.. La Cina Domnului
spunem ca isi maninca si isi bea osinda cel ce nu deosebeste Trupul Domnului.
Cunoastem oare Chipul Cezarului pe celelate chipuri sau preferam cealata fata a
monedei... Aceasta este probabil cea mai grea dintre ispitele pustiei pentru ca
depinde de ea identitatea noastra insine si asta face mai mult decit toate
faptele bune sau rele.
4.. Este uniformitatea de care vorbeam ratiunea liturghiilor prescrise, a
tonalitatii neacompaniate si exclusiv gregoriane- tocmai pentru a consfinti
renuntarea la competitia sublimului efemer?
5.. Se pare ca Dumnezeu adinceste -in imaginatia oamenilor - abisul dintre
oameni, ideea de Dumnezeu complica schimburile dintre ei si fara El oameni sunt
mai umani, mai rezonabili: "Pina la Dumnezeu te maninca sfintii" . In realitate,
fara Dumnezeu nu exista nici o cale durabila si cit de cit eficienta spre
ceilalti. Fara acest Mijlocitor -judecata si osinda ne decupeaza nesfirsit din
orice comunitate.


Mie-mi pare bine ca n-am terminat inca de citit cartea lui Evdochimov, am fost
putin plecat din tara dar sunt vami destule si in jurul meu. textul lui
Evdochimov este pentru mine fereastra de sus ceva ce-mi calmeaza pulsul si ma
ajuta sa ma reconstitui dupa ratia zilnica de traume.