Toate inconsecventele si paradoxurile din relatia mea cu Dumnezeu le regasesc
intr-o forma explicita in relatiile mele cu oamenii. Ceea ce inseamna ca pacea
cu Dumnezeu temeinica si definitiva ar trebui sa insemne pacea cu toti oamenii
(cel putin)!
Pacatul meu nu loveste deci zidul orb si arbitrar al unor porunci ci natura si
esenta unei Prezente virtuatle si alsolute, singura Prezenta independenta si
obiectiva din Univers.Conflictul cu Ea implica conflictul cu mine si cu toate
aspectele Creatiei . Cum as putea sa mai am pace? Pe cine m-as putea supara ?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu