Se poate oare spune ca scrisul este
inconsecventa pagini albe
care, prea fragila pentru lumea ei,
nu isi poate depasi experientele si
ele ii ramin, i se impun si imprima
(asemenea unor cicatrici partial lizibile)
povestile altora ?
Probabil ca fiecare culoare are pretul ei pentru libertate,
poate ca orice scris maculeaza ceva.
Poate ca magna clocotind ne-ar ierta
cutezanta de-a scrie,
si-ar pemite � perimetrul � nostru
cum muntii isi permit o boare, lacrima de granit
� de la viata spre viata �
un infinit, intre doua vecii.
(sa citesti si sa scrii)
Desigur, daca am scrie pe apa -
scufundindu-ne - noi insine,
ne mai supravietuind experientei,
unindu-ne cu victima noastra intr-un destin.
poate pestii de aur ar licarii tacuti mai apoi,
pe sub ape
ca niste legende visate de toti
la persoana intii.
Patinam alfabetul pe un lac inghetat
- ce este scrisul de fapt ?
sâmbătă, 1 august 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
De ce scriem? De ce bloguim? Existenţială întrebare!
RăspundețiȘtergere