Jurnal - pagina de serviciu

Doamne stau aici pe cheltuiala Ta, nu ma da ochilor si gindurilor mele, nu ma
parasi printre dorintele mele, destul m-au hacuit si m-au umplut de singe...
Destul m-au sters si m-au micsorat in regresia unei copilarii inverse,
contestindu-ma pina la nimic, exact aceste facultati care ar fi trebuit sa ma
ridice in picioare. De ce sa renunti la planurile Tale si la fagaduintele (mai
pesus de cuvinte) pe care mi le-ai aratat cu atita bunatate Tu care esti
neinfrint, neumilit si nerefuzat niciodata in Iubirea Ta !

*-*

Incertitudinea ca pedeapsa pentru toate pacatele mele...

*-*

Viata ca o singura ascensiune ca o singura frenezie. Toti cei care s-au adunat
intr-o singura cauza intr-un singur vis -care n-avea cum sa nu-i ignore pe
ceilalti sau macar valorile lor traditionale intr-o radicala si atemporala
revolutie ' postmoderna "- absorbiti de o implozie interioara, exploratoare si
imploratoare, cultivind orice detaliu al eu-lui lor, exhibind orice simtire,
fara teama, fara rezerve, fara preocupare pentru consecinte, fara semene sau
puncte cardinale, orbecaind ca un unicelular spre ziua de miinie, spre
urmatoarea fraza, inviind la fiecare pas din neanturile oricarui labirint sau
cimitir, toti care au trait astfel de la Moise la Cristos sau Hitler au
polarizat si revolutionat lumea intr-o competitie care nu le-a apartinut
niciodata pentru ca datele de start si final erau mai importante decit
caracterul si capacitatile lor . Instinctul imi spune ca acesta norma,
exceptionala pina acum, va fi norma de supravietuire in viitor cind datele de
start si de final ale tuturor ne vor prescrie fara optiune un astfel de destin,
cu un singur angajament personal si imprescriptibil cu o singura stea si o
singura noapte. Incinsi intr-o miscare brwoniana oameni zilei de miine nu vor
mai putea fi guvernati sau cuprinsi decit intr-o singura piesa a carui final
vulcanic si escatologic va incepe deodata in toate suflarile vieti pe Pamint.

Ce este mai mare deci trecutul (cu traditii, pedagogia istoriei, sedimentele si
cutumele culturale) sau Viitorul?

Exista o sintagma pentru aceasta dilemma fara iesire? Uneori putem sa ne alegem
zeii pe care sa-I veneram dar trecutul (adica datele de start si final) nu-l mai
poate alege nici un muritor.

*-*

Inspiratia este capacitatea de a intra in dialog cu cititorii in momentul in
care scrii -sau inainte de aceast moment.

*-*

Celor neseriosi, Domnul le da probleme serioase.

*-*

Ma tem, oare pina cind, de cea ce sunt si de Cel ce Esti.

*-*

Inainte de a fi cunoscuti dupa nume suntem cunoscuti de Domnul dar si de oameni
prin altii. Prin cei cunoscuti mai dinainte, prin ceea ce suntem prin jertfa sau
ratacirea lor, suntem cunoscuti prin cei ce ne recomanda activ si prin cei ce
ne contrazic. Ce fel de dusmani sunt cei de care ne-am invrednicit? Ce fel de
prieteni? Ce argumente au cei ce (ne) vorbesc si ce spera ei?

*-*

Dumenzeu ne vorbeste prin puterea si mijloacele pe care ni le-a dat ca sa facem
ce este bine.

*-*

Daca moartea inseamna despartire ma intreb daca printre noi nu cumva este mai
multa moarte decit viata.in sensul ca dezbinarea dintre frati este mai dominanta
decit ceea ce ii uneste constient si de buna voie (ca dragostea).

*-*

sunt un om echilibrat - in sensul ca am pierdut cit am cistigat.

*-*

N-am cum separa in text diferitele momente cind imi vine sa-mi scrijelesc un
jurnal "explicativ" asa ca voi tot schimba fontii. Schimbarea este pina la urma
singurul motiv pentru care scriu. Deci care e schimbarea de consemnat?

Trebuie sa admit pina la urma ca timpul are, poate avea un aport in maturizarea
noastra, oricit de straniu intre celelelalte daruri cu care nu ne putem mindri
pur si simplu pentru ca le-am primit si nu le-am obtinut, maturitatea mi se pare
o virtualizare a fondului realitatii care nu te mai lasa la discretia pasiunii
si impulsurilor si te scoate din miopia ta facindu-te capabil sa evaluezi
circumstantele si eliberindu-te de propria gravitatie. Virsta incepe sa mi se
para un drum spre multe fagaduinte si iata-ma iarasi (pentru a cita ora in
viata?)ca un copil depasit de cadourile primite prea complicate pentru a le
stapini, prea fascinante pentru a le parasi. si cine si-ar putea parasi vista si
pentru cit timp?-oricit de obosit ar fi la un moment dat de discernamintul
dobindit.

Nu te bizui pe slabiciunea, pacatele, neputinta sau pe prostia chiar a celui ce
se roaga - pentru ca Dunmezeul lui stie sa rida de tine mai eficace decit este
sigurata dispretului tau.

*-*

Mai intii Domnul m-a luat din lut apoi din mine insumi

*-*

"Poate ca farmecul si candoarea involuntara a tinerilor are un temei in
lacrimile nesterse, in suferinta oarba a parintilor. Poate ca exista o relatie
cuantica a eticii universale care ne face interdependenti ca un nesfirsit proces
moral care-si traieste sentintele deodata cu libertatea. Cuvintele nu acopar
poate, decit rarele spatii goale dintre suferinta si iubire, dintre uitare si
renastere, rasparul imperceptibil dintre doua batai de inima a Universului
nostru "constient".