drumul spre casa

Un om de zapada care la origine era un pahar de lacrimi resentimentare avind si
ghinionul unui egoism in expansiune (dupa cum se vede) -iata-l insurat cu o
doamna de zapada (de gheata, ma rog) care la origine era o citronada. <
Expansiunea > li s-a tras de la o falsa imagine de sine si de la alte acumulari
de himere si frustrare. Ce parere ar putea sa aiba un astfel de cuplu despre <
incalzirea globala > despre iminenta unei maxime < confluente > cu pretul unei
maxime demistificari ?

*-*

Cit esti tinar esti prezentat dupa parinti, mai pe urma dupa copii, nici n-ai
putea fi cunoscut mai bine altfel.

*-*

Dragostea este cind Dumnezeu se ascunde in cineva care nu te cunoaste.

*-*

Avem nevoie de ceilalati pentru ca fiecare om are in sine o parte a paradisului
pierdut si singura noastra sansa de a-l reconstitui este sa cistigam
participarea daruita a tuturor (citor mai multi) printr-o participare daruita.
Sa va spun ca si infernul este risipit in toti si intr-o partasie dezlantuita
oamenii pot reconstitui si intruchipa infernul ? O sa-mi spuneti ca fac
politica. Exact asta si fac dar ma straduiesc sa o fac pentru un mandat mai lung
decit noptile unei legislaturi.



*-*

Locuiesc fintina unui telescop, ma rog, telescopul unei fintini.Distanta de la
apa la stele, de la mine la apa sau de la mine la mine insami este truda
intregii mele vieti.

*-*

Este un truism ca "oglinda nu mai e ce-a fost cindva"? Ei bine, nici moartea nu
mai e ce-a fost . Era un ghem de ate, si pareri inodate cu panglici si
nesfirsite liane sordide si constipate, impletite cu filigrame si salcii
plingatoare, manusa unui miriapod tesuta ( "in chip tainic") din matasa broastei
ca un pintec ce-a inghtit toate literele si semnele pamintului crescind ca
plamada "a"-sfintitului.

Moartea este de fapt, dragilor, o suma a umbrelor, un templu al fanteziei
ironice ce-si trimite ingerii sa schimbe locul cu noi intr-un dans balans care
ne deconspira. Un inger care ne hiperbolizeaza toate trasaturile in chip ideal
si fabulos, un sinonim despagubitor pentru toate asteptarile, nostalgiile si
ratarile noastre (uneori agatam copiilor nostri acesta imagine: a revansei
noastre).Toate chipurile si identitatile noastre sunt aproximative pina la raza
ei care ne surprinde (ne "imortalizeaza"- nu-i asa?) precis si definitiv. Cred
ca am mai spus si alta data: moartea este suprema identificare a omului cu sine
insasi, un Sine refuzat , interzis si reprimat intotdeauna pina in clipa
desavirsirii fiecaruia.