virstele vietii spirituale

Credinta poarta in sine un obstacol inerent naturii ei foarte
enigmatice."pag.45 exista deci un munte care trebuie mutat cumva in mare.
Prapastia mare cit moartea a fost sapata de om prin pacat.

Credinta nu este un joc al lui Dumnezeu care se ascunde din orgoliu sau din
capriciu pentru ca omul sa sufere abandonul si disperarea, ci este semnul unei
alienari. Credinta este luciditatea asupra acestei alienari mai intii si apoi
asupra realitatii care exista neschimbata de acest handicap al speciei.
Realitatea conditiei lui Dumnezeu a Imparatiei Sale, a caracterului, autoritatii
si intentiilor Sale. "

Iata de ce "face" Dumnezeu credinta atit de dificila. Cristos a venit si a
platit pretul intoarceri noastre, dar viata care ne ramine este un drum posibil
[celor "lucizi"] si nu necesar. Ar fi si absurd ca omul sa fie "programat" acum
daca n-a fost de la inceputul creatiei sale.



Credinta e un dialog -spune Evdokimov - (pag.47) Dar cit de multa liniste ar
trebui sa facem (sau sa fie facuta) in jurul noastru pentru ca sa intram in
acest dialog. Practic toate virtutile crestine nu urmaresc decit efectul acestei
taceri care face posibila participarea noastra la un dialog.

Darul este infierea cu conditia sa credem (Ioan 1: 12) si sa strigam impreuna
cu Duhul: Ava! Parinte"-Romani 8:15. Deci Duhul care marturiseste ca suntem
copiii Sai poate fi contrazis de necredinta noastra care neaga acest lucru.
-v.16.

.Orice iubire este intotdeauna reciproca"-pag.48

Domnul a facut fapta credintei dovedindu-si Iubirea fata de o mireasa ostila
si maculata, "i-a alcatuit o zestre din singele Sau, i-a faurit un inel din
cuiele rastignirii Sale"

Orice s-ar spune ar fi rindul nostru sa declaram si sa facem ceva- traducerea
ortodoxa folosita in citatul din Evrei 11:1 suna mai bine decit versiunea
Cornilescu "credinta este dovedirea lucrurilor nevazute" Si asta pentru ca ceea
ce cautam este imperceptibil prin dimensiune si natura.

"Credinta.ca o depasire a ratiunii" -ea spune: "Da-ti marunta ta ratiune
(logos) si primesti in schimb Logosul"pag.49

Ratiunea umana nu poate fi [evident] instrumentul cunoasterii unui Dumenzeu
singular pentru care nu se pot improviza definitii decit cu antropomorfismele
omului cazut. (Isaia 46:5)

Daca Dumnezeu este singurul argument al existentei Sale inseamna ca credinta
nu se inventeaza, ci este un dar." Deci o subiectivitate. Un dar este o
libertate, o optiune care exista, latenta. Subiectivitatea noastra poate fi
cumparata insa (vezi articolul lui Marius Cruceru)

Ce se intimpla apoi? Ne coplesesc cele vazute! Omul este definit de Erosul
sau:" Unde este comoara voastra acolo este si inima voastra"-citeaza Evdokimov
(pag.51)

Cei care experimenteaza nevazutul (Evrei 11:27b-dar si restul capitolului)
sunt vizibili si devin un al doilea dar facut de Dumnezeu celorlalti pentru ca
ei poarta un Chip de data aceasta vizibil, Chipul dupa care purtam cu totii
"nostalgia originilor" (pag.53)