declaratie tie!

Sub cerul faptelor mele,

- Tu singur stii unde locuiesc-

Ingropat pina in git in sufletul meu

ma ascund de rusine exact in ziua nuntii noastre,

oricum te-as numi

nu te cunosc,

osindit cum sunt la cuvinte,

numiti cum vreti aceasta asteptare:

viata nu e -

doar poveste,

povestea celor o mie si una

de morti,

adica povestea celor o mie si una

neizbutite invieri,

promise fiecare cumva,

intr-o sigura suma

ca o singura zi de fulgere,

povestea unui soare nenascut

ingropat de rusine in sufletul meu.

*-*

Iubirea depaseste credinta ; pentru credinta autentica este suficient sa crezi
fara vedere. Iubirea are nevoie de testul vederii. Sa vedem. daca mai iubesti
dupa ce vezi sau in ciuda a ceea ce vezi.

Iubirea te scoate din rindul lumii -ca la moarte : vin toti sa te vada, sa se
mire, sa te petreaca, probabil de la asta vine cuvintul "mire", ei se mira ca tu
iubesti intr-atit. Vin ca la mort sa te vada cum o stergi, cum iesi din coloana
cum declari ca te legi, ca te negi, ca ai gasit o poteca'n abis, un ocean
despre care toti au amintiri.Si ei au umblat in miini (destul de mult pentru
alura lor) unii mai umbla si acum : ii cunosti usor, pentru ca ei nu-ti zimbesc
de sus cu ochi prevestitori din cumpanarea cumpatata a celor pe picioarele lor,
firesti, dezmeticiti, dezvatati. Cei ce umbla in miini furati de o gravitatie
inversa abia daca ating ceva, ca un sunet, trec, ca o umbra pe care n-o agata
nimic, un vint, un duh despre care nu stii de unde vine si de ce, nici ce l-a
stirnit nici pina cind. Petrec si ei pe cineva, pe cind sunt petrecuti ? Eu nu
mai pot sa merg cu voi, cuvintele n-au mers niciodata mai departe. Va iubesc,
vreau sa zic, de aici incepe.