duminica oricarei seri

Tu esti duminica oricarei seri,
fiecarei priviri spre cruce spre cer,
duminca fiecarei secunde,
oricarui salut sau taceri,
tu esti duminica trecerilor si invierii,
Duminica raspunsului negrait
a acelei surprinzatoare intilniri...
Duminica iesirii din timp
in timpi unei melodii
care ma soarbe !
*-*
Dupa ultimul sir de cutremure lumea isi pierduse increderea in orice zidire.
Nimeni nu mai voia sa stea inauntru as spune ca iesise atit de ireversibil afara
incit nu-si mai recunosteau inauntrul, nu mai puteau privi in sinea lor sa-si
traga suflarea si sa se regaseasca... Acoperis sau acoperamint devenise tot una,
oameni epuizasera toate conventiile rostite sau imbracate, orice ierarhie se
rusina de trecutul ei ca de vraja unui blestem si o febra noua, frenetica ii
apucase intr-un iures centrifug- ba, centripet dezradacinind si nimicind orice
fiinta, orice volum ca toti si toate sa ramina doar o suprafata, ca o imagine
sorbita- si varsata de vortexul infernului poruncind nefiinta. Da, am vazut
aceasta deznadejde, cum sa va spun �nu mai speram nimic cind s-a deschis o usa
(poate Cineva a clipit) o secunda si am fost sorbit inainte ca ceilalti sa se
dezmeticeasca, am fost apucat de un inger si in aceeasi secunda nainte sa ma
trezesc (sau poate, sa adorm) am vazut neclintirea Casei si tariilor Tale- da,
am vazut chipuri dragi straine de orice spaime abisale si de orice frenezie a
vreunei schimbari.
*-*
Abolirea jucariilor, ca un absolvent al tuturor improvizatiilor submultiple
realitatii de la micile idile pina la marile deceptii si tradari, de la succes
la infirmitate si batrinete de la marile sperante pina la nerabdarea
sinucigasului toate sunt de petrecut, de abolit in asteptarea definitivei
intilnirii despre care stim in primul rind ca inseamna o abolire violenta sau
inteleapta a tuturor celor ce se pot spune se pot auzi, vedea, numara si asemui.
Nimeni nu sta sa-si ia ramas bun la trezire de la personajele cosmarului sau...
*-*
Dreptul de a vorbi la 25 sau 50 de ani : unii pot spune abia la 50 de ani ceea
ce alti spun (si sunt ascultati) la 25. Cei care incep la 25 sunt dependenti de
clisee (de obicei) la 50 (sau mai repede) cei care incep la 50 ...ei bine nu va
pot spune inca (si poate nu voi putea spune niciodata)... dar Moise este un
exemplu fabulos !
*-*
Multe din afectiunile de care pot suferi oamenii nu pot fi tratate din pacate
decit cu o boala...
*-*
Impresia pe care mi-o lasa capitalistii educati sau occidentali este ca
opereaza mereu cu un rest- ca un militar care nu concepe sa dispuna de viata sa
decit in ragazuri delimitate precis. Restul este ordine si conformitate. Romanii
cu care sunt eu obisnuit opereaza cu tot spectrul lor de valori speculind
circumstantial norma mai mult orientundu-se dupa ea decit respectind-o. Ca sa nu
vorbim despre marea masa care nu o cunoaste si nu cauta sa o inteleaga, probabil
pentru ca prin traditie ea este arbitrara si imprevizibila.
*-*
Una din cauzele greu de surmontat pentru armonia dintre oameni este raportul lor
cu momentul prezent. Unii sunt mai dependenti de trecut altii de viitor. In
toate cazurile vorbim bineinteles de imaginatia oamenilor pentru ca daca
trecutul si viitorul nu sunt absolut iluzorii, ele sunt percepute in orice caz
cu un grad absolut particular de subiectivitate. Subiectivitate care face de
nerecunoscut pentru ceilalti caracterul ei de perceptie a trecutului sau
viitorului sau a prezentului �real�. De aici gilcealva ! - daca ceva anume ne-ar
determina totuşi să pricepem (percepem ) toti prezentul in mod identic
s-ar putea acumula incet datele unei constinte comune si am putea invata
termenii acestei perceptii ca pe un limbaj relevant si sincronizator.
Ce este prezentul, ce este clipa aceasta ? Cit de mult ne putem apropia de ea ?
In ce mod descoperirea ei ne resincronizeaza cu ceilalti si cu ora exacta a
divinitatii ? Ce este aceasta iluminare, trezire din nesfirsita acumulare de
reverii si date subiective ? Cit rau si distorsiune aduc ele relatiei
noatre cu ceilalti si structurii noatre identitare ? Cred ca acesta poate fi
retinut ca argument pentru functia revelatiei si experientei religioase ca
gernerator identitar, ca origine a identitatii. Mai sunt si alte argumente
bineinteles.
*-*
Instrainarea de bun simt si de pudoare are de a face cu instrainarea de Dumnezeu
�necredinta care duce la Necredinta, despartirea si moartea survenita la pacatul
originar. Omul ramine ca o manusa abandonata si are de optat intre
*constientizarea dureroasa a ratarii si lipsei de semnificatie,
(fericirile-Mat.5) *anarhie si nihilism sau *mimetism traditional (imbracarea
minusei pe bratul unui manechin lipsit de viata)
*-*
Predica principala a parintilor pentru copii contine lucrurile pe care n-au vrut
ei sa le invete de la parintii lor.
*-*
Metro la metru !Imi imaginez un supermarket (cel mai super) inundat pina sus si
pus la fiert. Ce supa dom� le, ce supa...
*-*
Deci : peste pamintul bunicilor nostri parintii nostri au intins un cer- si
acesta a fost pamintul nostru... se poate spune si invers : Peste cerul
bunicilor nostri parintii nostri au coborit pamintul si zloata aceea ni s-a
parut noua cer...
*-*
m-ati vazut tremurind
furisat pe linga gardul
existentei mele ?
Se fac operatii grele acolo,
Cu briciul, ziua de moarte
Nesfirsit se desparte.
M-ati vazut sincopat ca o silaba
Fortuita in rindul de jos
-numitorul comun
fara umbra si glas alergind ?
Era un o fanfara in clopotul acela
cuprins de ghetarul de piatra
si eu
asteptam pironit
doar o soapta,
Ati vazut?
Galaxii de angosa
Mistuite-n papucii de casa...